Descarci desenul sectorului
Iese câte o polilinie pentru fiecare teren și pentru fiecare construcție, cu numărul scris în interiorul poligonului, ca să te descurci în plan fără să cauți prin straturi.
Totul în 4cad stă pe același lanț: contract (UAT) → sector → imobil → hartă. Deschizi contractul comunei sau al orașului la care lucrezi, intri în sectorul dorit și de acolo ai în față toate imobilele lui.
În lista unui sector vezi dintr-o privire numărul cadastral, tarlaua și parcela, suprafața din acte și cea măsurată, dacă imobilul are CGXML și dacă e Valid sau Invalid. Când o suprafață măsurată apare roșie sau zero, știi imediat unde mai ai de lucrat, fără să deschizi imobilul.
În editorul unui imobil completezi identificarea, adresa, parcelele cu categoria de folosință, construcțiile și înscrierile, adică actele cu proprietarii, cu tip de drept și cotă-parte. Nu cauți buton de salvare: se salvează singur, iar panoul „Probleme de rezolvat” îți spune negru pe alb ce mai lipsește ca imobilul să treacă pe Valid.

Harta lucrează nativ în Stereo70, așa că fiecare colț pe care îl pui e deja în coordonate reale. Nu mai treci prin transformări și nu mai compari planuri ca să vezi dacă ai nimerit unde trebuie.
Uneltele sunt cele de care ai nevoie zilnic: desenezi conturul colț cu colț, modifici trăgând de vertecși sau adăugând un colț nou pe o latură și, dacă vrei precizie maximă, editezi coordonatele exacte în tabul Vertecși. Terenul nu are voie să calce peste vecin, iar construcția trebuie să rămână în interiorul terenului.
Snap se lipește de colțurile vecinului și îi preia coordonatele exacte, iar Magnet îți ia singur tot conturul lui în timp ce desenezi. Așa nu rămân goluri de câțiva centimetri între parcele, tocmai problema care se întoarce cel mai des de la depunere. Jos pe hartă vezi în permanență coordonatele sub cursor și scara planului, iar fundalul îl schimbi între satelit, hibrid și hartă cu străzi.
Poți lucra pe un singur imobil sau pe tot UAT-ul. În modul pe UAT, navigatorul te plimbă de la un imobil la altul și îți arată care n-au încă geometrie. E o listă de lucru gata făcută pentru zilele în care desenezi în serie. Detaliile pas cu pas sunt în ghiduri.

Aduci desenul din CAD și îl scoți înapoi când ai nevoie de el, cu punctele păstrate exact așa cum sunt.
Iese câte o polilinie pentru fiecare teren și pentru fiecare construcție, cu numărul scris în interiorul poligonului, ca să te descurci în plan fără să cauți prin straturi.
Vezi întâi desenul pe hartă: aplicația împarte singură poligoanele în terenuri și construcții și îți marchează cu roșu ce trebuie lămurit (poligoane fără imobil, construcții fără număr).
Abia după ce confirmi se scrie ceva, și se schimbă doar imobilele din DXF, iar restul sectorului rămâne neatins. La descărcare și reîncărcare colțurile nu se rotunjesc.
Un singur lucru de reținut din CAD: aici se lucrează cu polilinii, nu cu arce.
Când un sector e gata, apeși Descarcă și alegi ce îți trebuie: CGXML în formatul acceptat de ANCPI, registru cadastral, opis alfabetic, fișă de date a imobilului sau Excel.
Aceleași exporturi le pornești și direct din lista de sectoare, cu iconițele de pe rând. Iar dacă îți trebuie același document pentru mai multe sectoare deodată, folosești Descărcare multiplă: bifezi sectoarele și primești câte un fișier pentru fiecare, doar pentru cele bifate.
Documentele oficiale (toate în afară de Excel) cer o singură dată numărul de finanțare OCPI al sectorului, pe care îl treci pe rândul sectorului și rămâne acolo. Iar dacă în sector există imobile cu erori, exportul nu pornește: primești lista imobilelor de corectat, cu link la fiecare, ca să nu depui ceva greșit.
Din Setările contului alegi cum ies documentele: opțiuni pentru CGXML, registru, opis, fișă de date și reguli aparte pe județ, fiecare cu explicație și exemplu lângă ea. Despre formatul CGXML în sine am scris pe larg în pagina CGXML pentru ANCPI.

Cât timp ești pe hartă, deschizi Topografie și pui aplicația să se uite pe suprafață la toate imobilele. Îți arată unde două terenuri se calcă unul pe altul și unde a rămas teren neacoperit între vecini.
Fiecare rezultat din listă îți spune care sunt cele două imobile implicate și cât de mare e problema, iar la un click harta sare direct acolo. Suprapunerile apar cu roșu, golurile cu violet, așa că nu ai nevoie de o a doua verificare ca să înțelegi ce vezi. Verificarea ține cont și de ce ai desenat, dar n-ai salvat încă, deci poți corecta pe loc.
Ca golurile să nu apară deloc, desenează cu Snap și Magnet pornite: iei fix colțurile vecinului și suprafețele închid la milimetru.

Aduci limita sectorului din DXF și de acolo încolo ai patru verificări în plus, pe care altfel le faci cu ochiul.
Încarci fișierul, aplicația se uită prin toate poligoanele închise din el și ți-l propune pe cel care arată a limită de sector. Tu confirmi pe hartă și gata.
Care imobile ies din sector și pe unde anume. Îți arată și ce numere cadastrale sunt implicate, ca să știi de unde începi.
Porțiunile dinăuntrul limitei care nu aparțin niciunui imobil. Sunt exact bucățile pe care le uiți când lucrezi sector cu sector.
Goluri și suprapuneri la cusătura dintre sectoarele vecine, pe tot UAT-ul deodată, nu doar în interiorul unuia singur.
Verificarea între sectoare e cea care scapă cel mai des, tocmai pentru că fiecare sector, luat singur, arată impecabil. Problema apare la îmbinare, între două sectoare terminate de doi oameni diferiți, la săptămâni distanță. Prinsă la timp, se rezolvă din câteva clicuri pe hartă.
Partea de lucrare care înseamnă cel mai mult clic și cel mai puțină gândire.
Actele scanate sunt citite automat, cu inteligență artificială.
Alegi folderul cu scanuri și primești o arhivă în care fiecare imobil are un singur PDF: fișa lui, cu actele lui lipite în spate, în ordine. Nu mai potrivești manual sute de fișiere.
Împerecherea se face în browser, pe calculatorul tău. Actele scanate nu se încarcă nicăieri și nu pleacă din firmă.
Numele fișierelor nu trebuie să fie perfecte. Scanerul pune de la sine 333 (2).pdf, colegul salvează 1474-71.pdf pentru că numărul cu bară nu poate fi nume de fișier, iar altcineva scrie 0333/071 cu zerouri în față. Toate acestea ajung la actul potrivit, fără să redenumești nimic.
Încheierea fișei de date o scrii o dată, cum o vrei tu, iar de atunci iese la fel de fiecare dată.
Le încarci o dată, le tragi cu mouse-ul unde vrei să stea pe pagină și de atunci apar singure pe toate documentele generate.
Paragraful de final, declarația proprietarului, tabelul de semnături. Le scrii în editor, cu formatarea ta, și rămân așa pentru toate lucrările.
Previzualizarea nu e o imitație a documentului, ci chiar documentul, generat pe un imobil real. Ce vezi acolo, aia se descarcă.
Documentele ies și în Word, și în PDF. Word-ul e util când mai ai de umblat prin text înainte de predare, PDF-ul când documentația pleacă așa cum e.
Într-un UAT, același om ajunge inevitabil scris în trei feluri. Aplicația le găsește și le împacă.
Toți proprietarii care apar cu același CNP sau CUI, dar cu nume ori adrese scrise diferit, strânși într-o singură listă, pe tot UAT-ul.
Vezi pe câte imobile apare fiecare variantă, alegi varianta corectă și se aplică peste tot, dintr-o singură operațiune.
Treci CUI-ul și denumirea cu adresa vin automat din ANAF. Te avertizează și dacă firma e inactivă, înainte să pui actul pe ea.
CNP-urile se verifică la introducere, nu la export. Un CNP greșit prins în ziua în care a fost tastat costă zece secunde. Același CNP găsit la depunere înseamnă căutat prin acte cu luni în urmă, ca să afli care era cel bun.
C1, C2 și celelalte construcții apar ca sub-rânduri sub fiecare imobil din lista sectorului, cu suprafețele lor. Nu le cauți în altă parte și nu ții minte care a cui e.
Suprafața măsurată a unei construcții vine din desen, exact ca la teren: dacă e zero, construcția n-are încă geometrie și o desenezi pe hartă sau o aduci din DXF. Pe hartă terenul e cu roșu, construcțiile cu albastru.
Când o construcție n-are act sau când suprafețele nu se potrivesc, 4cad îți propune înscrierea corectă (LEGEA 7), cu proprietarii preluați de la teren, dintr-un click. E genul de completare pe care altfel o faci de sute de ori de mână într-un UAT.

În Istoric vezi tot ce s-a încărcat și s-a exportat în ultimele 30 de zile, pe trei file: încărcări textuale, încărcări grafice (DXF) și exporturi.
Pentru fiecare rând ai UAT-ul, sectorul, starea și rezultatul, iar exporturile pot fi descărcate din nou cât timp fișierul mai există. Fișierele generate se șterg singure la scurt timp după descărcare. Dacă îți mai trebuie, îl generezi din nou și nu se pierde nimic.

Cel mai bun obicei înainte de o lucrare mare: faci o copie și lucrezi liniștit.
O copie prinde tot sectorul: imobile, desene, construcții, acte și proprietari. Îi poți da o denumire, ca să știi peste o lună la ce moment te întorci.
Iei copia ca fișier pe calculatorul tău și o ții la loc sigur. Se păstrează cel mult 5 copii pe sector, așa că descărcarea e plasa de siguranță pentru arhiva ta.
Te întorci la o variantă mai veche (poți face întâi o copie a celei de acum) sau refaci integral, din fișier, un sector șters din greșeală.
4cad e multi-utilizator: colegii pot lucra în același timp pe același UAT, fiecare pe sectoarele sau imobilele lui, fără să-și trimită fișiere unii altora.
Preferințele de hartă (straturi pornite sau oprite, fundal, ce se vede pe sector și pe imobil) se rețin pe fiecare calculator în parte. Așa nu ți se schimbă vederea sub nas doar pentru că un coleg a stins un strat la el.
Fiind o aplicație web, nu ai de instalat nimic și nu ții licențe legate de un calculator anume: intri din browser, cu contul tău. Ai nevoie de acces? Scrie-ne din pagina de contact sau vezi întâi prețurile.

Îți arătăm aplicația pe un sector real, de la introducerea imobilelor până la CGXML-ul gata de depus.
Intri în versiunea nouă 4cad. Aplicația veche o găsești în meniu, sub Istoric.