Goluri și suprapuneri: cum le găsești din timp

Golurile și suprapunerile sunt cel mai enervant fel de greșeală din cadastrul sistematic: nu se văd cu ochiul liber, nu te împiedică să lucrezi mai departe și ies la iveală abia la depunere. Vestea bună e că le poți găsi singur, în câteva secunde, cât timp ești încă pe hartă.

Despre ce vorbim, de fapt

Într-un sector cadastral, parcelele vecine ar trebui să se atingă perfect: latura comună a două imobile e aceeași linie, cu aceleași colțuri. În practică, apar două abateri:

• Suprapunerea. Două terenuri se calcă unul pe altul. Aceeași bucată de teren apare în două imobile diferite.
• Golul. Între două parcele vecine rămâne o fâșie neacoperită de niciun imobil. De obicei subțire, uneori de câțiva centimetri, dar suficientă cât să nu-ți iasă suma suprafețelor.

Ambele vin, aproape întotdeauna, din același obicei: colțul a fost pus „aproape" pe colțul vecinului, nu exact pe el. La zoom mare pare corect, dar coordonatele diferă cu câțiva milimetri, iar diferența aia se propagă în toată documentația.

Cum verifici, concret

Verificarea se face din editorul de hartă. Ajungi acolo în două feluri: dintr-un imobil, cu Editează geometria de pe harta din capul paginii, sau, mai util pentru verificări, din Contracte › Geometrie pe un UAT, ca să ai toată harta lui în față.

Odată intrat, apeși Topografie în bara de sus și alegi ce te interesează:

• Suprapuneri imobile: găsește locurile unde două terenuri se calcă unul pe altul și le colorează cu roșu.
• Goluri între vecini: arată spațiile rămase neacoperite între parcele vecine, colorate cu violet.

Verificarea se face pe suprafață, la milimetru. Și, foarte important pentru felul în care lucrezi: ține cont și de ce ai desenat, dar n-ai salvat încă. Poți deci să corectezi un contur, să rulezi verificarea pe loc și să vezi dacă ai rezolvat, fără să salvezi la fiecare încercare.

Cum citești rezultatele

Fiecare rezultat din listă îți spune două lucruri: care sunt cele două imobile implicate și cât de mare e problema. Dai click pe rândul respectiv și harta sare direct acolo, cu zona colorată în față.

De aici, judecata e a ta. Câteva reguli practice care ajută:

• Ia-le în ordinea mărimii. Un gol de câțiva metri pătrați e aproape sigur o parcelă lipsă sau un contur desenat greșit; o fâșie de câțiva centimetri e altă discuție.
• Fâșiile subțiri și lungi sunt semnătura clasică a unui colț pus „pe ochi". Se rezolvă lipind colțul de vecin, nu mutându-l aproximativ.
• Suprapunerile mari merită verificate în acte înainte să atingi desenul. S-ar putea să nu fie o greșeală de desen, ci un conflict real între documente.
• Nu închide problema mutând ambele contururi. Stabilește care imobil are conturul corect și lipește-l pe celălalt de el.

Rulează verificarea din nou după fiecare serie de corecturi. E ieftină și îți confirmă imediat că n-ai împins problema într-o altă parte a sectorului.

Mai bine să nu apară deloc: snap și magnet

Verificarea e plasa de siguranță, nu metoda de lucru. Metoda de lucru e să desenezi de la bun început cu uneltele care preiau coordonatele vecinului:

• Snap (tasta S): cursorul se lipește de colțurile vecinului și îi ia coordonatele exacte. Nu „aproape aceleași": aceleași. Așa nu rămân goluri între parcele.
• Magnet (tasta M): la desenare, plimbi cursorul pe conturul vecinului și îți preia singur toate colțurile lui. Pe o latură comună cu multe frânturi, îți economisește minute bune și elimină complet riscul de a rata un colț.

Pe lângă asta, editorul are reguli care te opresc din start: terenul nu are voie să calce peste vecin, iar construcția trebuie să stea în interiorul terenului. Deci o parte din suprapuneri nici nu apucă să se nască.

Dacă vrei colțul la valoare exactă

În panoul din dreapta ai tabul Vertecși, cu coordonatele conturului. Poți edita acolo valorile direct, atunci când ai coordonata din măsurătoare și vrei să fie fix aia, fără nicio intervenție de mouse. Harta lucrează nativ în Stereo70, deci ce scrii acolo e coordonata reală, nu o valoare convertită pe drum.

De unde mai vin golurile

În afară de desenul făcut de mână, mai există două surse frecvente:

• Desenul adus din CAD. Un DXF în care conturul are arce, sau în care poliliniile nu se închid curat, aduce cu el problemele din fișier. Detalii în ghidul despre import și export DXF.
• Lucrul în paralel, pe zone alăturate. Când doi colegi desenează sectoare vecine, granița dintre ele e locul unde apar cele mai multe fâșii. Verifică zona de contact la final, pe tot UAT-ul, nu doar în interiorul fiecărui sector.

Pentru cazul al doilea, modul „pe tot UAT-ul" al editorului e exact instrumentul potrivit: ai în panoul din dreapta un navigator pe sectoare, cu filtru pentru imobilele fără geometrie, și vezi harta continuă, nu bucăți separate.

Când faci verificarea

Trei momente merită bătute în cuie:

1. După ce ai terminat de desenat un sector, cât ai contextul proaspăt în cap și știi ce ai desenat unde.
2. După orice import de geometrie, din DXF sau din CGXML. Datele venite din afară trebuie tratate ca nefiind verificate.
3. Înainte de export, ca ultim pas. Oricum exportul nu pornește dacă ai imobile cu erori, dar verificarea topologică prinde altceva decât validarea datelor. Sunt controale complementare, nu același lucru.

Ideea de bază e simplă: e mult mai ieftin să găsești singur un gol de doi centimetri, cu harta în față și imobilul deschis, decât să-l primești înapoi ca observație după depunere. Când ești mulțumit de topologie, treci mai departe la generarea CGXML. Restul uneltelor le vezi în pagina de funcționalități.